Avocatul Gheorghe Piperea a publicat recent pe contul său de Facebook o analiză amplă privind cererile de anulare a alegerilor din 24 noiembrie, o situație care a stârnit controverse și neliniște în mediul public. Într-o postare incisivă, acesta a adus în discuție detalii juridice și implicațiile politice ale cererilor depuse de Popescu și Terheș, dar și rolul instituțiilor statului, precum CCR și CSAT, în gestionarea acestei situații.
Piperea explica că din punctul sau de vedere cererea de anulare a alegerilor depusă de Popescu este „peste termen” și, prin urmare, ar trebui sa fie respinsă din start de Curtea Constituțională a României (CCR). Acest lucru reduce dezbaterea la singura cerere care va fi luată în discuție: cea formulată de Terheș.
Acuzațiile lui Terheș – centrate pe Lasconi și USR
Avocatul a remarcat că demersul lui Terheș vizează în principal neregulile comise de USR în ziua alegerilor, susținând că partidul ar fi continuat ilegal campania electorală, ceea ce ar fi influențat decisiv rezultatul votului. Terheș susține că cele 2.400 de voturi care au făcut diferența între candidata USR, Lasconi, și principalul său adversar, Ciolacu, ar fi fost obținute prin încălcarea legii.
„Dacă ceea ce spune Terheș este real, atunci cererea de anulare a alegerilor ar fi trebuit făcută de Ciolacu, nu de Terheș. În acest context, acțiunea lui Terheș pare lipsită de interes,” afirmă Piperea, sugerând o incoerență în demersul juridic.
Un aspect și mai grav, în opinia lui Piperea, este că CCR a decis să amâne o hotărâre până pe 2 decembrie, așteptând decizia CSAT și „probe” de la serviciile secrete. Dacă CCR va anula scrutinul pe baza acestor probe, Piperea consideră că România va deveni oficial un „stat polițienesc-sekuristic”.
„De facto, România este deja un stat polițienesc. Dar de luni, CCR ar putea pune și de jure ștampila respectivă pe fruntea statului român, ceea ce ar compromite poziția țării în Uniunea Europeană, NATO, ONU și OCDE,” avertizează avocatul.
Piperea a amintit și încercările de anulare a alegerilor prezidențiale din 2009, marcate de scandaluri celebre precum „Mihaela, dragostea mea” și victoria controversată a lui Traian Băsescu. CCR a stabilit atunci că frauda la alegeri, o infracțiune penală sau contravențională, nu este același lucru cu fraudarea alegerilor, care presupune o amploare semnificativă și capacitatea de a altera voința întregului electorat.
Avocatul și-a încheiat analiza criticând orice formă de intervenție a instituțiilor statului sau a serviciilor secrete în procesele electorale: „Lasconi sau Georgescu trebuie să câștige sau să piardă prin vot, iar nu prin mașinațiuni judiciare.”
Într-o perioadă tensionată pentru scena politică din România, decizia CCR va avea implicații majore asupra democrației și încrederii în sistemul electoral. Rămâne de văzut dacă această hotărâre va întări statul de drept sau va amplifica polarizarea politică și socială.
